Zilele acestea, peste 150 de mii de credincioşi s-au rugat la Iași, la racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva, semn că țara noastră, așa cum e ea traumatizată de corupţie şi mediocritate, are un popor cu o credinţă mult mai profundă decât se crede.
În paralel cu pelerinajul de la Iaşi, la parohia în care sunt preot slujitor, a fost organizată în minunata după-amiază de toamnă a zilei de 14 octombrie 2018, la sărbătoarea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, o serată dedicată împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire care a atras un public însetat de cultură.
Impresia generală a fost că, după eşecul Referendumului din 6-7 octombrie 2018 pentru redefinirea căsătoriei, credincioşii creştini ortodocşi români şi-au găsit mângâierea - aşa cum o mai făcuseră în urmă cu 100 de ani soldaţii Primului Război Mondial refugiaţi la Iaşi - la tânăra fecioară născută în Epivata veacului al XI-lea de pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol. Şi acum, ca şi în urmă cu o sută de ani, silueta acestei sfinte a acoperit poporul drept credincios, reamintindu-ne chemarea: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Referendumul s-a încheiat, dar Centenarul nu! În ciuda unor comportamente cel puţin bizare al celor mai puţin credincioşi din popor, timpul pare a fi suspendat în anul Centenar! Cert este însă faptul că urcuşul spiritual al poporului credincios în istorie continuă, indiferent de părerea inamicilor Bisericii noastre strămoşeşti. La puțin timp după eșecul referendumului într-un context progresist, poate că cel mai dificil lucru este să îmi clarific, în primul rând mie însumi, ce vrea cu adevărat poporul român. Îmi este greu să precizez ce fel de oameni sunt, dar cert este faptul că mult mai în favoarea lor este ipoteza că au o credinţă mult mai puternică decât se crede de fapt!
Rezultatul Referendumului cred că trebuie interpretat şi ca un strigăt de ajutor al familiei româneşti greu încercate de ispitele vremurilor, dar şi de patimile şi păcatele membrilor ei. Este drept că Referendumul nu a avut ca finalitate redefinirea familiei, ci limpezirea în fața legiuitorului a noțiunii unei instituții civile într-un stat aşa cum este căsătoria.
Dar, este greu să mai mergi la un Referendum pe tema redefinirii căsătoriei într-o ţară în care rata divorţurilor creşte din ce în ce mai mult, iar în urma multor români atârnă ca o codiţă patimile şi păcatele comise împotriva familiei! Poate că, în comparaţie cu cea mai mare rată de divorţuri în Europa şi în lume care aparţine Belgiei (de peste 70%), România stă mai bine (20-29%), dar totuşi aceste procente au fost suficiente ca să facă se eşueze o temă importantă cum a fost cea a Referendumului din 6-7 octombrie 2018. Asta înseamnă că anual, peste 60.000 de adulți și aproximativ 17.500 de copii sunt afectați în mod direct de divorț. Şi, în ultimii ani, câte divorţuri nu se vor fi adunat pe răboj?
Să nu pierdem din vedere că la problema divorţului trebuie adaugat că - pe fondul faptului că 38,8% din conaționali trăiesc la limita subzistenței (7,7 milioane români) - în ultimii ani, oamenii au tendinţa să se căsătorească la vârste tot mai înaintate, în timp ce tot mai mulţi copii se nasc în afara căsătoriei. Ce să mai zic de drama celor aproximativ 250.000 de copii cu părinții plecați la muncă în străinătate?
În ciuda acestor statistici, tiv 250.000 de copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate! Greu să urneşti corabia căstoriei pe nisipul arid al unor astfelde cifre! Şi totuşi, România este vicecampioana Europei la sărăcie: 7,7 milioane de conaționali trăiesc la limita subzistenței, ceea ce înseamnă 38,8% din total, potrivit Eurostat.România este vicecampioana Europei la sărăcie: 7,7 milioane de conaționali trăiesc la limita subzistenței, ceea ce înseamnă 38,8% din total, potrivit Eurostat.România este vicecampioana Europei la sărăcie: 7,7 milioane de conaționali trăiesc la limita subzistenței, ceea ce înseamnă 38,8% din total, potrivit Euroscele aproape patru milioane de cetăţeni români care au răspuns pozitiv prin participarea lor la vot ne dau speranţe că idealul sacru al familiei şi reflecţia sa instituţională, căsătoria civilă şi religioasă dintre bărbat şi femeie, reprezintă totuşi o baricadă peste care greu vor putea trece ideologiile individualiste şi secularizante, printre care cel mai vehement este progresismul. De altfel, aceasta pare a fi şi concluzia studiului realizat de Pew Research Center în perioada 2015 - 2017, potrivit căruia "74% dintre români resping ideea căsătoriei între persoane de acelaşi sex" (https://www.gandul.info/stiri/romanii-se-cred-superiori-cultural-studiu-religie-minoritati-chestiuni-sociale-cheie-17575902 ) .
CE VOM FACE?
Pe viitor, cred că va conta abilitatea personală de a lua poziţie faţă de subiectele zilei cu impact la tineri căsătoriţi şi necăsătoriţi, astfel încât să fie dezvoltate repere inclusiv pentru misiunea şi dezbaterile în care va fi implicată Biserica atât în comunicarea de la om la om, cât şi pe canalele social-media, evitându-se însă "psihologizarea lucrării duhovniceşti şi pastorale". Desigur că, în acest sens, va conta foarte mult biografia personală şi comportamentul moral social adecvat al formatorului de opinie creştin, care trebuie să conducă spre Sfântul Altar şi să culmineze cu o slujire şi trăire exemplară a credinţei în slujbele bisericeşti. Din experienţa proprie, am constatat că nu doar amvonul, ci şi discuţia/pastoraţia om la om este esenţială în convingere nu atât a celor deja convinşi, cât mai ales a celor nehotărâţi, astfel încât să dezvolte sentimente prieteneşti faţă de Biserică şi toţi membrii ei.
Rezultatul Referendumului cred că trebuie interpretat şi ca un strigăt de ajutor al familiei româneşti greu încercate de ispitele vremurilor, dar şi de patimile şi păcatele membrilor ei. Este drept că Referendumul nu a avut ca finalitate redefinirea familiei, ci limpezirea în fața legiuitorului a noțiunii unei instituții civile într-un stat aşa cum este căsătoria.
Dar, este greu să mai mergi la un Referendum pe tema redefinirii căsătoriei într-o ţară în care rata divorţurilor creşte din ce în ce mai mult, iar în urma multor români atârnă ca o codiţă patimile şi păcatele comise împotriva familiei! Poate că, în comparaţie cu cea mai mare rată de divorţuri în Europa şi în lume care aparţine Belgiei (de peste 70%), România stă mai bine (20-29%), dar totuşi aceste procente au fost suficiente ca să facă se eşueze o temă importantă cum a fost cea a Referendumului din 6-7 octombrie 2018. Asta înseamnă că anual, peste 60.000 de adulți și aproximativ 17.500 de copii sunt afectați în mod direct de divorț. Şi, în ultimii ani, câte divorţuri nu se vor fi adunat pe răboj?
Să nu pierdem din vedere că la problema divorţului trebuie adaugat că - pe fondul faptului că 38,8% din conaționali trăiesc la limita subzistenței (7,7 milioane români) - în ultimii ani, oamenii au tendinţa să se căsătorească la vârste tot mai înaintate, în timp ce tot mai mulţi copii se nasc în afara căsătoriei. Ce să mai zic de drama celor aproximativ 250.000 de copii cu părinții plecați la muncă în străinătate?
În ciuda acestor statistici, tiv 250.000 de copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate! Greu să urneşti corabia căstoriei pe nisipul arid al unor astfelde cifre! Şi totuşi, România este vicecampioana Europei la sărăcie: 7,7 milioane de conaționali trăiesc la limita subzistenței, ceea ce înseamnă 38,8% din total, potrivit Eurostat.România este vicecampioana Europei la sărăcie: 7,7 milioane de conaționali trăiesc la limita subzistenței, ceea ce înseamnă 38,8% din total, potrivit Eurostat.România este vicecampioana Europei la sărăcie: 7,7 milioane de conaționali trăiesc la limita subzistenței, ceea ce înseamnă 38,8% din total, potrivit Euroscele aproape patru milioane de cetăţeni români care au răspuns pozitiv prin participarea lor la vot ne dau speranţe că idealul sacru al familiei şi reflecţia sa instituţională, căsătoria civilă şi religioasă dintre bărbat şi femeie, reprezintă totuşi o baricadă peste care greu vor putea trece ideologiile individualiste şi secularizante, printre care cel mai vehement este progresismul. De altfel, aceasta pare a fi şi concluzia studiului realizat de Pew Research Center în perioada 2015 - 2017, potrivit căruia "74% dintre români resping ideea căsătoriei între persoane de acelaşi sex" (https://www.gandul.info/stiri/romanii-se-cred-superiori-cultural-studiu-religie-minoritati-chestiuni-sociale-cheie-17575902 ) .
CE VOM FACE?
Pe viitor, cred că va conta abilitatea personală de a lua poziţie faţă de subiectele zilei cu impact la tineri căsătoriţi şi necăsătoriţi, astfel încât să fie dezvoltate repere inclusiv pentru misiunea şi dezbaterile în care va fi implicată Biserica atât în comunicarea de la om la om, cât şi pe canalele social-media, evitându-se însă "psihologizarea lucrării duhovniceşti şi pastorale". Desigur că, în acest sens, va conta foarte mult biografia personală şi comportamentul moral social adecvat al formatorului de opinie creştin, care trebuie să conducă spre Sfântul Altar şi să culmineze cu o slujire şi trăire exemplară a credinţei în slujbele bisericeşti. Din experienţa proprie, am constatat că nu doar amvonul, ci şi discuţia/pastoraţia om la om este esenţială în convingere nu atât a celor deja convinşi, cât mai ales a celor nehotărâţi, astfel încât să dezvolte sentimente prieteneşti faţă de Biserică şi toţi membrii ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu