AVEM NEVOIE DE BUN-SIMŢ. Conform jurnalistului Dumitru Manolache de la cotidianul Ziarul Lumina, chiar dacă s-au făcut puţine studii de opinie despre bunul-simţ, totuşi cele recente (GFK Custom Research Worldwide - 2006, Metro Media Transilvania - 2007) au relevat faptul că numai 6% dintre români sunt siguri de buna lor creştere (bun simţ) şi că aproape 60% dintre minori indică televizorul ca fiind lucrul cel mai de preţ pe o scară a indispensabilului, cărţile ajungând doar la un procent de 7% (cf. Ziarul Lumina, anul IV, nr. 152, luni, 5 iulie 2010, p. 1-16).
"Bunul simţ este o treaptă esenţială a mânturii umane. Păcatul se cuibăreşte cu uşurinţă în firea umană nemulţumitoare atunci când omul nu are curajul de a afirma adevărul. Dumnezeu, Adevărul Absolut, poate fi perceput astfel doar de oamenii de bun simţ. Bunul simţ este o condiţie esenţială pentru cei care vor să devină buni creştini. Redeşteptând bunul simţ în credinţa umană, prin propria sa Înviere, dar şi a altor persoane, aşa cum a fost, spre exemplu, cazul fiicei lui Iair (Luca 8, 41-56), Mântuitorul nostru Iisus Hristos a căutat să stârnească semenilor Săi gustul pentru restaurarea fiinţei umane. Or, restaurarea înseamnă înviere, iar învierea în Hristos înseamnă îndumnezeire" (cf. Pr. Bogdan Teleanu în predica "Biserica, laboratorul mântuirii", alcătuită în data de 5 noiembrie 2008", a se vedea blogul "Monitor religios").
NEVOIA NE INVATA SA RESPECTAM VOIA LUI DUMNEZEU. Nevoia te învaţă!, spune un vechi proverb românesc. Însă, nevoia nu reprezintă o motivaţie suficientă, chiar dacă unii, cum ar fi Abraham Maslow (acesta propunea in 1943, in articolul “A Theory of Human Motivation”, o piramida a nevoilor), spre exemplu, o consideră suficientă pentru a explica motorul care generează mişcările executate de om în această viaţă. Ştiinţific, în spatele principiului nevoilor care setează viaţa omului se ascund, de fapt, legile naturii. Teologic, Dumnezeu a fixat, fie direct, fie indirect, inclusiv si legile naturii (Facere 1,1). Practic, originea nevoilor se regaseste in pierderea comuniunii depline a omului cu Dumnezeu. Astfel, nevoile sunt o consecinta a pacatului stramosesc. Atata timp cat a existat o consonanta deplina intre voia omului si voia lui Dumnezeu nu existau nevoi. Prin urmare, putem concluziona ca, prin absenta Sa, Dumnezeu face loc nevoilor in lume, acestea nefiind altceva decat golul pe care s-a creat prin sfasierea comuniunii divino-umane. Cu alte cuvinte, sfintenia presupune anihilarea nevoilor umane.
DUMNEZEU, UNICUL NECESAR (Cuv. IOAN DE LA VALAAM, Fericirile în „Comorile pustiei”, Editura Anastasia, Bucureşti, 1997, p. 137). Iar dacă vedem cum virtutea ascultării duhvniceşti, semn că oile îşi urmează cu încredere păstorul rânduit de Dumnezeu, se alterează pe zi ce trece (lucru indicat de sondajele care arată procentul minim al celor care consideră că au bun simţ) acest lucru se datorează, credem noi, tocmai din cauza nevoilor. Fără un minim bun-simţ, oamenii rătăcesc pentru a-şi satisface diverse nevoi, care se dovedesc adeseori false ţinte, părăsind calea mântuirii. Astfel, dau dovada ca au uitat că, în domeniul nevoilor personale sau de grup, prioritatea o constituie Dumnezeu, Unicul Necesar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu