PROMOVAREA CUNOAŞTERII ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ TREBUIE SĂ ÎNCEAPĂ CU REALFABETIZAREA TEOLOGICĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ A ROMÂNILOR. Cea mai importantă concluzie a raportului STISTOC 2009 - finanţat de finanțat de “Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică” din România ce se află în subordinea “Ministerului Educaţiei şi Cercetării” - este aceea că promovarea cunoaşterii în societatea românească trebuie să înceapă cu realfabetizarea teologică şi ştiinţifică a majorităţii românilor. Acest fenomen este cu atât mai ciudat cu cât, din punct de vedere bisericesc, unitatea cunoaşterii (imperativ al transdisciplinarităţii) reprezintă un ideal creştin ortodox, Schimbarea la Faţă a Mântuitorului nostru Hristos de pe muntele Tabor constituind un simbol al ei. "Iată de ce - afirmă IPS Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, într-o prezenatare pe care o face revistei TABOR pe care o patronează -, ori de câte ori m’am aflat în faţa unei icoane a Schimbării la Faţă, mi-a plăcut să văd în ea dialogul dintre Vechiul şi Noul Testament, dintre Tradiţie şi Actualitate, în universul unei Arhaităţi care se înnoieşte din propria-i Substanţă".
NECESITATEA DEZVOLTĂRII CONŞTIINŢEI BISERICEŞTI. Conform învăţăturii creştin-ortodoxe, unitatea cunoaşterii este garantată de cultivarea unei profunde conştiinţe bisericeşti. Ori, dacă ar fi să ne luăm după aceleaşi statistici, chiar dacă jumătate din populația ţării noastre (49%) declară că merge la biserică cel puțin odată pe lună, în afară de nunți, botezuri şi alte sărbători, experienţa empirică relevă faptul că românii sunt extrem de superstiţioşi şi au o conştiinţă bisericească precară. Această concluzie este confirmată de faptul că, aşa cum reiese din raportul STISTOC 2009, românii percep Biserica în mai mică măsură ca o comunitate creştină (aprox. 27%), iar în mai mare măsură drept un lăcaş de închinăciune (64%). "În cazul în care cercetarea ar fi pătruns mai adânc în detaliile de dogmă şi de cult ale credinţei românilor, mă tem că am fi descoperit răspunsuri mult mai descurajante", concluzionează pentru noi Marcel RĂDUŢ SELISTE în articolul "Românii, între primitivismul barbar şi creştinismul mântuitor", publicat în Gazeta de Sud din data de 4 august 2010. Un exemplu concludent îl constituie faptul că, în mod paradoxal, deşi merge la biserică, o parte importantă a publicului român (63%) nu este de acord că Dumnezeu a creat omul, considerând că ființele umane, aşa cum le ştim noi azi, au evoluat din specii străvechi de animale (acest procent este aproximativ acelaşi cu cel care indică faptul că publicul roman nu e de acord că extratereștrii au creat civilizația omenească).
STATISTICILE ULTIMILOR ANI PUN LA ÎNDOIALĂ, DE FAPT, SINCERITATEA CREDINŢEI ROMÂNILOR. Unitatea cunoaşterii este direct proporţională cu sinceritatea credinţei umane. Să avem oare rezerve faţă de cunoaşterea emprirică, aşa cum este ea reflectată, spre exemplu, de sondajele de opinie? Nu, pentru că aceste sondaje sunt metode empirice de lecturare a enciclopediei tăcerii ce ocupă cea mai mare parte a timpului de gândire al fiecărui oricărui om în parte. Ţinând cont de tendinţa omului de a utiliza dublulul limbaj - mascată adeseori, cum este în cazul publicului bucureştean, de o aparentă derută atunci când sunt lăsaţi să se orienteze singuri (după cum relevă “Cartografierea socială a Bucureştiului" realizată în perioada martie-mai 2010 de către Departamentul de Sociologie al Facultăţii e Ştiinţe Politice SNSPA din Bucureşti) -, credibilitatea sondajului depinde de sinceritatea celor chestionaţi. "Sub presiunea psihologică a problemei credibilităţii, omul riscă să devină şantajabil" (vezi declaraţia acordată cotidianului Ziarul Lumina din 29 iulie 2010), numai atunci când are tendinţa de a fi nesincer. Astfel, cauza cunoaşterii precare din societatea românească o constituie, de fapt, dezorientarea morală a românului căruia i-a fost confiscată încrederea, transformată dintr-un sentiment atribuit virtuţii credinţei într-un produs de consum al zilelor noastre. Cu alte cuvinte, comercializarea credinţei a condus la o fragmentare a cunoaşterii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu