joi, 22 aprilie 2010

Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruinţă (23 aprilie 2010).

In contextul istoric al raspandirii crestinismului in imperiul roman, exista numeroase dovezi istorice legate de viata martirului Gheorghe. Din aceste marturii istorice rezulta ca Sfantul Gheorghe a trait la sfarsitul secolului al III-lea si a murit la inceputul secolului al IV-lea in prigoana declansata de imparatul Diocletian. S-a nascut in Capadocia, in Asia Mica, din parinti crestini. Mama sa ii asigura o educatie crestina deosebita, iar tatal ii insufla pasiunea armelor. Sfantul Gheorghe este caracterizat pozitiv, ca o persoana frumoasa, inteligenta, bine facuta si de o politete rara. La maturitate a imbratisat cariera militara, fiind vestit pentru vitejia si iscusinta sa, ajungand chiar si conducator de oaste in garda imperiala. Sfantul Gheorghe s-a ridicat impotriva hotararilor anti-crestine ale Consiliului de la Nicomedia (303), ceea ce a dus la persecutarea sa din partea imparatului Diocletian. A fost chinuit In cele mai cumplite chipuri, otravit si mai apoi decapitat. In urma edictului de persecutie a crestinilor emis de Diocletian in anul 303, Sfantul Gheorghe a ramas uimit de cruzimea chinurilor la care erau supusi crestinii si s-a prezentat personal inaintea imparatului marturisind ca este si el crestin. A fost inchis si supus la nenumarate chinuri, in care a aratat o mare credinta si o barbatie nemasurata, incat multi dintre cei ce asistau la chinuri s-au convertit la crestinism. In timpul suferintei, gratie harului lui Dumnezeu, el nu a cedat tentatiilor bogatiei, puterii sau popularitatii de care se putea bucura. Dupa multe tentative esuate de a-l omori, ramanand statornic in dreapta credinta, Sfantul Gheorghe a fost condamnat la moarte prin decapitare, la 23 aprilie 303. Atat in Biserica Ortodoxa cat si In cea Romano-catolica, Sfantul Gheorghe reprezinta un simbol al barbatiei si jertfei pentru Hristos. De asemenea, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe a fost numit patron al ostirilor, fiind numit "purtatorul de biruinta".

Desi Sfantul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuti si cinstiti sfinti ai crestinismului, cu toate acestea istoria vietii sale este foarte putin cunoscuta. Din aceasta cauza, de-a lungul timpului, au aparut multe legende care il au ca erou, invaluindu-i persoana in mister si asociindu-i numele cu credinta puternica in Dumnezeu.

Sangiorz inchide iarna si deschide vara. In credinta populara, persoana Sfantului Gheorghe este puternic asociata cu cea a cavalerului care omoara cu sulita un balaur. Aceasta credinta are la baza o legenda din secolul al XII-lea, in care se povesteste cum un imens si feroce balaur a aparut langa orasul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau sa-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar cand nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata imparatului. In acel moment, a aparut un crestin viteaz care s-a oferit sa infrunte balaurul. Dupa ce a strapuns balaurul cu sulita tanarul a dus-o pe printesa la palatul imparatului, care i-a oferit mana ei si jumatate din imparatie. Viteazul a refuzat spunand ca mai are multe alte lucruri de indeplinit in lupta sa pentru apararea Bisericii si ajutorul saracilor si nedreptatilor; apoi le-a spus ca numele lui este Gheorghe si a plecat.

In vechea traditie populara romaneasca, in aceasta zi era celebrat un zeu al vegetatiei, protector al cailor, vitelor cu lapte si holdelor semanate. Sfantul din calendarul popular, numit Sangiorz in Transilvania si Banat si Sfantul Gheorghe in Moldova, Muntenia si Oltenia imparte anul pastoral impreuna cu Samedru (26 octombrie), in doua anotimpuri simetrice: vara pastorala (intre Sangiorz si Samedru) si iarna pastorala (intre Samedru si Sangiorz). Ei poarta la brau cheile anului cu care Sangiorz inchide iarna si deschide vara, iar Samedru inchide vara si deschide iarna la 26 octombrie.

Tot in aceasta zi se celebreaza si Sambra oilor, Ruptul Sterpelor sau Masurisul Oilor, sarbatoare ce reprezinta primul muls al turmelor de oi urmata de o frumoasa petrecere campeneasca la inceputul sezonului pastoral (varatul). In aceasta zi au loc acte rituale menite sa apere stana si ciobanii de fortele malefice pe timpul verii: aprinderea Focului Viu, afumarea ciobanilor si oilor, alungarea prin strigate si zgomote a vrajitoarelor care fura sporul laptelui, purificarea prin stropirea cu apa sfintita, scaldatul ritual in apa curata a raurilor, sacrificarea mielului s.a.

Niciun comentariu: