duminică, 11 aprilie 2010

CREDINŢA ÎNSEAMNĂ CERTITUDINE, RESTUL E PĂRERE...

C U V Â N T

la Duminica a II-a dupa Pasti (a Sf. Ap. Toma); Ap. Fapte V, 12-20; Ev. Ioan XX, 19-31

Sf. Mc. Vasile, Ep. Amasiei; Sf. Glafira;

CREDINŢA ÎNSEAMNĂ CERTITUDINE, RESTUL E PĂRERE...

Motto: ... Nu fi necredincios, ci credincios! (Ioan cap. XX, v. 27)

NECREDINŢA SECULARIZANTĂ A SF. AP. TOMA FACE PRIVIREA ÎNVIATULUI HRISTOS INOPERANTĂ. Paradoxal, Învierea Mântuitorului nostru Hristos se dovedeşte prin necredinţa Sf. Ap. Toma, cel care, în virtutea meseriei sale de constructor (fiind reprezentat iconografic cu o riglă şi cu un echer în mână), a fost considerat în evul mediu patronul arhitecţilor, zidarilor şi al pietrarilor. Astfel, Sf. Grigore cel Mare, realizând valoarea necredinţei Sf. Ap. Toma, scria: "Modul lent în care Toma a ajuns la credinţă ne este mai de folos să ne întărească decât credinţa de-a gata a tuturor apostolilor credincioşi" (Omil. 26, 7-9: PL 76, 1201-1202). În artă, Sf. Ap. Toma este reprezentat în genunchi în faţa Mântuitorului Hristos şi atingându-I coapsa. O astfel de reprezentare este şi cea a pictorului Italian Caravaggio (1571-1610) - „inventatorul barocului”, fenomen cultural specific „Contra-Reformei – despre care se crede că prin arta sa a „secularizat” fenomenul religios. Maestrul Caravaggio este artistul care, pentru a picta „Invierea lui Lazar”, comandase dezumarea unui trup precum acela al lui Lazar, mort de patru zile si înviat de Mântutorul Iisus. Ei bine, cine priveste capodopera sa „Dubiul lui Toma” realizează realitatea expunerii scenei biblice în care Sf. Ap. Toma, dupa Înviere, atinge cu degetul rana făcută de suliţa centurionului Longinus pe Mântuitorului Hristos în timp ce era crucificat. În acest tablou surprinde faptul că Mântuitorul Hristos este cel care ia mâna Sf. Ap. Toma spre a o pune în coasta sa, contrazicând îndemnul „Crede si nu cerceta!”. În acel moment, plin de har şi de pocăinţă, Apostolul necredincios a strigat “Domnul meu şi Dumnezeul meu”.

DESPRE RISIPIREA VREMELNICEI NECREDINTE A APOSTOLILOR. Sfantul Chiril al Alexandriei considera că Sf. Ap. Toma credea de fapt în Învierea Mântuitorului Hristos, dar socotea că Se afla într-un trup care nu mai poate fi vazut. Când el spune: "dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor nu voi crede...", el spune de fapt: "Nu voi crede că El mai poate fi văzut, de nu voi pune degetul meu în urma cuielor". Cu alte cuvinte, acestui Apostol, care nu percepea Învierea ca pe o minune, nu-I venea să creadă cât de real putea să fie acest fapt. Astfel, acesta încerca să acomodeze credinţa la propria sa capacitate de înţelegere. Pr. Steinhardt, însă, face următoarea precizare: “Nu încape aşadar dubiu că n-au crezut: toţi, nu doar Toma. N-au crezut pentru că nici nu era de crezut! Într-atât trebuie să le fi apărut răstignirea, moartea şi înfrângerea lui Iisus drept definitive si ireversibile. Făgăduinţele Învăţătorului lor: vorbe frumoase, iluzii spulberate, amăgeli ale cugetului!” (N. Steinhardt, Duminica Tomei, Daruind vei dobandi”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994)..

CREDINŢA DE-A GATA E PĂRELNICĂ. Sf. Ioan Gură de Aur, într-un Cuvânt la Învierea Domnului, afirmă că “minunile Apostolilor ne conving despre Învierea lui Hristos mai puternic decât privirea însuşi a Înviatului. Sf. Ioan Gură de Aur afirmă că, evreii nu ar fi crezut prin vederea înviatului Hristos, aşa cum nu i-a putut aduce la credinţă nici pin învierea lui Lazăr. Când poporul a auzit cum a zis Petru către slăbăng: în numele lui Iisus Hristos, scoală-te şi umblă au crezut mai multe mii (F. Ap. IV, 4). Acel Apostol, Toma, a văzut pe Cel înviat, şi totuşi nu voia să creadă; dar aceşti vrăjmaşi ai lui Hristos au văzut minunea lui Petru, şi pentru ea a primit credinţa” (Omiliile la Postul Mare, Ed. Anastasia, 1997). Pr. Dr. Bogdan-Aurel TELEANU, Biserica Sf. Pantelimon din Bucureşti, 26 aprilie 2009

Un comentariu:

mihai.onofreiciuc spunea...

De la parere la credinta, e un singur pas: asumarea.

Asumarea parerii da certitudinea.

Infailibilitatea credintei, este data de masura asumarii, a faptelor.