ÎN ROMÂNIA, MAJORITATEA SUFERĂ DE COMPLEXUL MINORITARULUI. Desi se confrunta cu problemele majore, dintre care cea mai importantă este determinată de fenomenul secularizării din ce în ce mai accentuate a societăţii româneşti, din cauza pasivităţii, caracteristice întregului popor român, crestinii BOR se comporta cu sfiiciunea unor minoritari. În contextul în care s-a făcut atâta lobby pentru drepturile minoritarilor, în România s-a ajuns în situaţia paradoxala ca minorităţile să se comporte ca nişte majorităţi şi, invers, ca, pe fondul unei metehne mai vechi, care constă în propria pasivitate. majoritatea să sufere de complexul minorităţii. Scopul acestei presiuni dirijate, pe care cei care au animat-o (în special tocmai de adepţii filozofiei lui Karl Popper), de altfel, l-au şi atins, nu a fost atât acela de a distruge majoritatea, ci de a discredita pentru a o controla prin subordonare ei , uneori, chiar faţă de propria minoritate.
METEAHNĂ CONSIDERATĂ DE POPOR CA FIIND SALVATOARE. Pe de altă parte, corelând datele sondajele menţionate mai sus cu recentele observaţii ale profesorului Ian McGregor de la departamentul de psihologie al Universităţii York, publicate în The Telegraph (7 iulie 2010), referitoare la faptul că "îngrijorarea reprezintă rădăcina extremisului religios", ajungem la concluzia că, în România, se încearcă în mod deliberat, dar fără succes tocmai din cauza pasivităţii româneşti, o escaladare a extremismului religios. Făcând disctincţia între extremismul religios şi credinţa religioasă puternică, prof. McGregor a făcut următoarea observaţie interesantă, care ne determină să considerăm pasivitatea românilor semn al unei convingeri religioase puternice şi sănătoase: "Convingerile religioase puternice sunt asociate cu o activitate scăzută a unei părţi din creierul umane (in the anterior cingulate cortex), şi anume cu acea parte a lui care, de regulă, anticipează stările de îngrijorare".
PASIVITATEA ROMÂNILOR TRĂDEAZĂ LIPSA UNOR PROIECTE INSTITUŢIONALE MAJORE CU IMPACT NAŢIONAL, VIABILE ŞI DE VIITOR PE TERMEN LUNG. Să învăţăm de la americani măcar simplul fapt că, nici atitudinea pasivă, nici cea reactivă, nici măcar cea activă, ci doar cea proactivă reprezintă cheia realizării personale şi instituţionale. Ori, prima condiţie a mentalităţii proactive este aceea de a ne face planuri şi a schiţa proiecte de viitor cu scop precis şi obiective măsurabile. Românilor le este frică de viitor, acesta fiind pentru ei sacru şi inviolabil. Din cauza necazurilor şi a nevoilor pe care şi le-au satisfăcut întotdeauna cu greu, există credinţa în popor că viitorul aparţine doar lui Dumnezeu şi, din această cauză, românilor le este frică să viseze cu ochii deschişi. Aceste afirmaţii capătă sens când ne referim la Ana Blandiana, care descria pasivitatea românilor în felul următor: "Noi (românii) ne-am purtat întotdeauna în istorie ca şi când am fi ştiut că timpul lucrează în favoarea noastră şi că, oricum, luptând nu am realiza mai mult" (Ana Blandiana, Cine sunt eu?, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 48). Mai mult, pr. Dumitru Stăniloae spunea în acelaşi sens: "Românul, prin bogata sa experienţp nu se lasă atras de primul impuls. El ştie care va fi rezultatul final al unei asemenea grabe. El îşi alege atitudinea prin lumina ultimelor urmări"(Dumitru Stăniloae, reflecţii despre spiritualitatea poporului român, Editura Elian, Bucureşti, 2001, p. 41).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu