miercuri, 30 iunie 2010

PUTEREA IERTĂRII PĂCATELOR

Vindecarea slăbănogului din Capernaum
Duminica a 6-a după Rusalii, Sf. Andrei, Ep. Cretei, Cuv. Marta, Ev. Mt. 9, 1-8

PUTEREA IERTĂRII PĂCATELOR

“Păcatul este moartea sufletului nemuritor”, zice Sf. Vasile cel Mare

“Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă?” (Mt. 9, 5), întreabă deloc întâmplător Mântuitorul nostru Hristos pe locuitorii oraşului Capernaum. Etimologic, Capernaum, numele oraşului în care şi-a avut reşedinţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, înseamnă “satul lui Naum (probabil Profetul Naum, sec. VI î.d.Hr. – Naum (ebr.) = Mângâietorul)”, dar care se mai poate traduce şi prin „Cetatea mîngîierii". Cu siguranţă locuitorii acestui oraş se simţeau apropiaţi de persoana Profetului Naum, cel care a adus mîngîiere tuturor celor ce trăiau sub groaznica dominaţie asiriană, fiind capabil să prevadă sfîrşitul Asiriei antice, a cărui capital era Ninive, încă din momentul în care aceasta se afla la apogeul puterii şi dominării ei imperiale. Astfel, mesajul profetic al lui Naum care arată că prăbuşirea survine în urma păcatului (Naum 3, 1-7), într-o asemenea situaţie, sprijinul economic sau militar fiind inutil (Naum 3, 8-19), este repus în lumină după şase secole de Mântuitorul Hristos, Fiul lui Dummnezeu, Care ale arată locuitorilor din Capernaum puterea absolută pe care Dumnezeu Tatăl i-o încredinţase şi a cărei esenţă constă în iertarea păcatelor.

Cât de important este această putere ne-o arată un alt profet, Iona. Spre deosebire de verdictul ireversibil al lui Naum despre soarta cetăţii Ninive, profeţia lui Iona arată faţa iubitoare şi milostivă a lui Dumnezeu care, a cărui iertare poate fi mijlocită de oameni, dar şi faptul că, atunci când oamenii nesocotesc această putere şi refuză pocăinţa, Dumnezeu îi pedepseşte nemijlocit. „Dumnezeu ne-a dat putere de a ne ierta unii altora, în sensul că ceea ce iertăm noi altora şi alţii nouă, este iertat de fapt şi de către Dumnezeu; că pentru acelea nu vom mai fi judecaţi. Dumnezeu ne-a cedat, în scopul acesta, din puterea Lui. Numai din puterea Lui de jude¬cată nu ne-a cedat, pentru că dăm dovadă că facem uz rău de puterea pe care nici n-o avem de fapt, ci numai ne închipuim că o avem. Dumnezeu lasă să circule bunătatea Sa printre oameni, ca o apă prin canalele subte¬rane ale pământului Său, ca de la plantă la plantă. Dar dacă noi putem să ne iertăm unii pe alţii în mod efectiv, ştergându-ne păcatele reciproce, de ce n-ar avea preotul, ca reprezentant al în¬tregii Biserici sau comunităţi, din încredinţarea lui Dumnezeu, puterea de a ierta păcatele făcute de unul sau de altul din credincioşi tuturor celor¬lalţi oameni, şi păcatele împotriva lui Dumnezeu? Dar şi el are numai puterea de a ierta, însă nu de a osândi” (Pr. Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 9, nota 1233).

Duhul Sfânt, Mângăietorul, este cel care, prin mijlocirea apostolilor, episcopilor şi a preoţilor, iartă păcatele: „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, se vor ierta lor; şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23). Părintele Constantin Necula, referindu-se la acelaşi eveniment, dar relatat în Evanghelia după Marcu (Marcu 2, 1-12), explică faptul că Biserica Ortodoxă nu învaţă că apostolii, episcopii şi preoţii iartă păcatele (Mt. 18, 18), ci “îi arată ca pe unii dintre cei patru prieteni care sparg acoperişul conştiinţei, pentru că pe funiile prieteniei, rugăciunii, iubirii camaradereşti şi ale smeritei făptuiri creştine să poarte pe prietenul lor, paralizatul de păcate, dinaintea lui Dumnezeu Mântuitorul”. Iar, semnul iertării este descris astfel de Sf. Simeon Noul Teolog: "În zadar se numeşte creştin acela, care nu are dovadă sensibilă că Harul lui Dumnezeu sălăşluieşte în el". Cu alte cuvinte, iertarea păcatelor coincide cu împărtăşirea harului lui Dumnezeu, aşa cum Taina Împărtăşaniei este condiţionată de Taina Spovedaniei. Iertarea de păcate reprezintă o golire de păcate în vederea împărtăşirii cu harul lui Dumnezeu. Fără dobândirea harului lui Dumnezeu, golirea de păcate şi purificarea omului nu are niciun impact duhovnicesc, ci reprezintă un nou făgaş al patimilor şi păcatelor omeneşti.

Mântuitorul Hristos i se adresează slăbănogului din Capernaum astfel: "Îndrăzneşte, fiule, iertate-ţi sunt păcatele", după ce li se adresase fariseilor cu cuvintele: "Voi aveţi drept tată pe diavolul". Pr. Galeriu face această conexiune între cele două exlamaţii pentru a releva faptul că prerogativele diavolului asupra păcătoşilor pot fi contestate numai prin îndrăzneala omului de a cere iertarea păcatelor, punându-se, astfel, sub pavăza părintească a lui Dumnezeu. Romano Guardini, analizând cuvintele muribundului Markel, fratele părintelui Zosima din romanul „Fraţii Karamazov”, remarcase fenomenul generaţionismului spiritual: ”Copilul a adunat în sine câte ceva din viaţa muribundului şi acesta, apoi, a dat roadele sale care, acum, înfloreau în cel care continua să trăiască, în acea plenitudine inexplicabilă care, în copilul care murise precoce fusese negată” (Romano GUARDINI, Il mondo religioso di Dostoevskij, Brescia, 1951, p. 85.). Principalul factor generator de răutate în lume, diavolul, mobilizând sau imobilizând conştiinţa umană potrivit scopului urmărit, asigură perpetuarea răului în lume transformând oamenii în amplificatori sau animatori ai săi.

Pentru a nu deveni instrumente ale diavolului, trebuie să depăşima etapa de alfabetizare a credinţei în Dumnezeu. Problemele cu care se confruntă astăzi omenirea demonstrează adâncimea până la care a pătruns păcatul în fiinţa oamenilor, care nu-i lasă să asculte şi să urmeze glasul evangheliei Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi, după cum se exprima Mitropolitul Nicolae BĂLAN al Ardealului, „dovadă că noi suntem în trăirea creştinismului abia la început, abia la alfabet. Omenirea încă nu s-a pătruns până în adâncul fiinţei sale de duhul lui Hristos şi idealul evanghelic” (Mitropolitul Nicolae BĂLAN al Ardealului, Mântuieşte Doamne poporul tău, Sibiu, 1945, p.118).

(Pr. Dr. Bogdan-Aurel TELEANU, Biserica Sf. Pantelim on din Bucureşti, 4 iulie 2010)

Niciun comentariu: