miercuri, 10 noiembrie 2010

PARADOXUL COMUNICĂRII EXCOMUNICANTE

Geostrategii europeni profund ataşaţi valorilor creştine au ajuns la concluzia că paradoxul adevărurilor multiple reprezintă de fapt un exemplu de logică absurdă. Tonul a fost dat de Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, care - pe fondul dezbaterilor privind locul străinilor în societatea europeană, în special a musulmanilor, dar şi a comunităţilor de romi - a anunţat faptul că "multiculturalismul a eşuat" sub pretextul că „persoanele care aparţin unor culturi diferite nu pot să trăiască în armonie”. Consecinţele acestui anunţ asupra gândirii de tip postmodernist, care a dominat până acum societatea europeană, sunt bulversante.

Spre exemplu, conform teoriei deconstructivismului, puralitatea postmodernistă a încercat să transforme adevărul obiectiv într-un număr infinit de adevăruri susţinute în funcţie de interesul subiectiv, potrivit principiului o formulare poate fi exactă la un nivel de gândire şi inexactă la un altul. Datorită acestui principiu multiculturalist, care impunea un număr imens de soluţii diferite, s-a putea ca pluralismului postmodernist să cadă în desuetitudine, cel puţin în spaţiul Uniunii Europene.

Datorită problemei integrării străinilor în Uniunea Europeană, se pare că geostrategii europeni au înţeles că, în ciuda faptului că, datorită imaginaţiei, mintea omului este gata să accepte orice scenariu existenţial, natura umană nu poate întotdeauna să şi-l asume şi în realitate. Săpând fără discernământ în profunzime după noi şi noi scenarii existenţiale lipsite de sens şi care îl excludeau la unison pe Adevăratul Dumnezeu, s-a ajuns la situaţia paradoxală ca societatea europeană să fie absorbită de această preocupare, "îngropându-se de vie'' sub vraful propriilor incertiduni atât de natură lingvistică, cât şi cognitivă.

Din punct de vedere creştin, erodarea posmodernismului se datorează unei proaste articulări lingvistice şi, implicit, unei grave dezorientări sufleteşti. Teologic vorbind, cuvintele reprezintă o formă materializată a gândirii, care la rândul ei este o expresie a activităţii sufletului uman. Această concepţie, pe care Pr. Prof. Dumitru Stăniloae a consacrat-o în expresia “cuvântul exterior nu este decât expresia fragmentară a permanentului cuvânt interior”, credem că reprezenta luminiţa îndepărtată de la capătul bâjbâielilor postmoderne.

Episodul Turnului Babel, care poate fi reinterpretat în sensul teoriei nivelurilor înţelegerii umane, constituie o metaforă adecvată a procesului lingvistic şi cognitiv care a condus la decăderea multiculturalismului şi la prăbuşirea pluralismului postmodernist. În această accepţiune, Turnul Babel presupune mai multe niveluri de procesare cognitivă a realităţii care, deşi au condus la o varietatea lingvistică, au determinat în acelaşi timp golirea de sens a cuvintelor. Din acest punct de vedere, procesul de “amestecare a limbilor” nu mai apare ca pedeapsă divină, cât mai ales ca o consecinţă firească a “amestecării sensurilor” atribuite de posmodernism realităţii.

Poate o comuniune să fie excomunicantă? Din fericire, Pronia dumnezeiască Atotvăzătoare nu îl lasă pe om să se prăbuşească sub greutatea turnurilor de fildeş, fie babilonice, fie postmoderniste, în care tindea să se ascundă de ochiul Său ager şi vigilent. Anunţarea eşecului multiculturalismului denotă faptul că, în raport cu Dumnezeu, omul nu are decât două alternative: ori comunică, ori se excomunică. Să sperăm că sfârşitul „babiloniei” lingvistice şi semnatice, efect intrinsec al particularităţilor nivelelor de înţelegere umană, va avea un deznodământ fericit.

Niciun comentariu: