vineri, 15 aprilie 2011

DUMINICA FLORIILOR, DUMINCA IERTĂRII

Este binecunoscut faptul că există un limbaj al florilor, arta interpretării sale fiind importată de europeni din cultura persană. Potrivit acestui limbaj, toţi cei care L-au întâmpinat pe Mântuitorul Hristos în cetatea Ierusalimului strigând „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!” au încercat să emită un mesaj de împăcare a omului cu Dumnezeu. Evreii cunoşteau foarte bine acest simbol, cu atât mai mult cu cât în Vechiul Testament se fac referiri în acest sens. Prefigurând naşterea fără de păcat a Mântuitorului nostru Hristos, în Vechiul Testament se face următoarea referire: „Eu sunt floarea câmpului, crinul văilor” (Cântarea Cântărilor 2, 1). Buna mireasmă a celor mai frumoase flori indică sfinţenia Mântuitorului nostru Hristos, Cel care doreşte să o răspândească în lume pentru a da naştere unor oameni de înaltă frumuseţe spirituală, aşa cum sunt sfinţii lui Dumnezeu. Aşa cum mirosul ce provine natural din floare este floarea însăşi, tot astfel şi harul sfinţitor al lui Dumnezeu este sfinţenia însăşi. În aceas sens, Pr. Prof. Dumitru Stănlioaie, în lucrarea „Dumnezeu este lumină”, făcea următoarea consideraţie: „În sfânt nu există nimic trivial, nimic grosolan, nimic josnic, nimic tocit. În el e actualizată delicateţea, sensibilitatea şi nobleţea cea mai autentică a umanului. El se caracterizează printr-o delicateţe ireproşabilă, prin cea mai fină sensibilitatea care sesizează stări pe care nu le pot sesiza ceilalţi, printr-o reţinere de la tot ce este impur şi neautentic, care s-ar putea num bună cuviinţă exemplară, printr-o atenţie fără greş faţă de semeni, el citeşte cea mai puţin articulată trebuinţă şi dorinţă reală a semenilor săi şi o împlineşte prompt, din el iradiază continuu un duh de dăruire, de generozitate, de jertfelnicie faţă de toţi fără nici o grijă de sine, un duh care încălzeşte pe ceilalţi şi le dă siguranţa că nu sunt singuri”.

Tactica vicleană a complexului de vinovaţie, care creează un sentiment de vinovăţie în cei care L-au întâmpinat pe Mântuitorul Hristos în cetate, a fost aplicată cu succes de autorităţile vremii care încăodată, ca de multe ori în istorie, s-au opus ca Dumnezeu sa-i adune pe oameni, mulţimile fiind oprite să-L mai caute şi să creadă în El (Ioan 12, 9-11).. „Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar voi n-aţi vrut” (Matei 23, 37). Gândindu-se la „moarte peste moarte” – după o expresie a Sfântului Chiril al Alexandriei folosită într-un comentariu la Evanghelia ce se citeşte în Duminica Floriilor - pentru a şterge orice urmă evidentă de existenţă a Mântuitorului nostru Hristos, un Dumnezeu mort valorează în ecuaţia celor care neagă învierea mai mult decât un Dumnezeu viu. Cei care doreau să şteargă orice urmă a faptelor minunate săvârşite de Mântuitorul Hristos înainte de intrarea Sa triumfală în cetatea Ierusalimului vor să-l omoare şi pe Lazăr, cel înviat din morţi: „Se gândesc la moarte peste moarte, socotind să desfiinţeze orice dovadă a minunii, omorând pe cel ce a murit, ca să oprească mulţimea să mai caute pe Hritos şi să creadă în El (Ioan 12, 11)”, potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei (cf. Comentariu la Evanghelia după Ioan, Scrieri partea a IV-a, PSB, vol. 41, EIBMOR, 2000, p. 532).

Personal, cred cu convingere că – indiferent dacă au fost conştienţi sau nu de ceea ce avea să urmeze imediat intrării Mântuitorului nostru Hristos în Ierusalim - toţi cei care L-au întâmpinat cu flori sperau într-o împăcare cu Dumnezeu. Din păcate, ratând momentul împăcării, au ratat şi momentul vindecării de complexul propriei lor vinovăţii pentru că tot ei, manipulaţi sau nu, aveau să strige lui Pilat: „Răstigneşte-L! Sângele Lui asupra noastră şi al copiilor noştri” (Matei 27, 25). De aceea, putem spune că Duminica Floriilor este o pregătire pentru înviere a fiecărui creştin care doreşte să-şi smulgă de pe chip masca apăsătoare şi înşelătoare a morţii specifică stării de ascundere a celor ce se ţin departe de Dumnezeu. Datorită simbolisticii sale florale, Duminica Floriilor este o Duminică a iertării. Toţi cei pe care îi încearcă sentimentul vinovăţiei, fals sau nu, pot dărui câte o floare celor pe care simt că i-au nedreptăţit cu ceva.

Niciun comentariu: