De multe ori, atunci când ne oferim ajutorul, considerând că este vorba doar de un prim ajutor, nu ne gândim la durata faptei noastre celei bune. Desigur că, după modelul scripturistic al bunului samaritean, idealul creştin este acela de a ajuta pe cineva atât timp cât este nevoie. Întrucât însă, nevoia de ajutor este cel mai adesea una continuă, asemenea oricărei nevoi umane, şi există de cele mai multe ori tendinţa ca cei ajutaţi să fie ispitiţi de tentaţia de a deveni nişte întreţinuţi sau permanenţi cerşetori, pe parcurs există riscul demotivării celor care fac milostenie. De aceea, concomitent cu problema durabilităţii, se cuvine să fie pusă şi cea a sustenabilităţii faptei bune pe toată această perioadă cât este necesar ajutorul. Din punctul nostru de vedere, o primă şi eficientă strategie de combatere a demotivării ar fi aceea de a spori gradul de atractivitate al ajutorului sau faptelor bune oferite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu