miercuri, 6 iulie 2011

Cetăţeni sau sfinti?

Admiraţia Mântuitorului nostru Hristos faţă de credinţa sutaşului roman şi păgân din Capernaum, care îi ceruse să vindece de la distanţă, doar prin cuvânt, una din slugile sale (Matei VIII, 5-13), reprezintă în egală măsură aprecierea lui Dumnezeu faţă de autoritatea unui Cezar a cărui putere ţine cont de vlaga propriului popor. La capătul opus se situează sfârşitul dictaturii comuniste, considerat o adevărată minune săvârşită de Dumnezeu Care . În 1977, Paul Goma îi adresa o scrisoare dizidentului ceh Pavel Kohout pentru a susţine Carta 77 în care compătimea România pentru că era vlăguită de dictatura propriului său preşedinte: „Cel puţin voi, cehii, aveţi consolarea că sunteţi ocupaţi de ruşi, pe când noi suntem ocupaţi de români. Ceauşescu ne-a ocupat mai bine decât au fost ocupaţi cehii sau ungurii de ruşi”.

Statutul de buni cetăţeni şi calitatea de creştini, fie şi în cazul în care se manifestă ca dizidenţi politic, nu se află într-o contradicţie antagonică întrucât cred că nicio naţiune nu susţine o conducere politică care, în numele laicităţii statului, manifestă lipsă de respect faţă de Dumnezeu. Mai mult, conexiunea dintre statutul de cetăţean şi cel de creştin care merge până la identificarea bunului creştin cu bunul cetăţean poate să fie făcută chiar şi acolo unde există controverse aprinse legate de religia adevărată. Problemele reale apar doar acolo unde există un vid de autoritate creat tocmai de dorinţa intelectualilor de a prelua puterea lepădându-se însă de gândirea metafizică. Din această cauză ei au o mare problemă şi anume aceea a stabilirii unei perspective, ceea ce-i lipseşte tocmai de autoritatea de a-şi exprima punctul lor de vedere. Cât de bun cetăţean, ca să nu mai vorbim de bun creştin, mai poate fi numit intelectualul contemporan care, sub presiunea instituţiilor de presă care tind să se transforme în oracole care ghicesc viitorul, se erijează într-un fals profet ai timpului nostru?

Dispreţul faţă de puterea lui Dumnezeu nu repezintă altceva decât simptomul unei civilizaţii decadente.

Niciun comentariu: